Saga alegerilor prezidențiale din Moldova s-a încheiat cu victoria Maiei Sandu, amânând riscul de a avea o „a doua Georgie” la granițele Ucrainei pentru cel puțin un an—până la alegerile parlamentare din 2025. Președinta în funcție, Maia Sandu, candidata Partidului „Acțiune și Solidaritate”, a obținut 55% din voturi, învingând candidatul Partidului Socialist pro-rus, fostul procuror general Alexandru Stoianoglo, care a obținut 44%. Cu toate acestea, rezultatele ambelor tururi arată că, în ciuda victoriei forțelor pro-europene, situația din Moldova rămâne complexă.
În primul rând, victoria Maiei Sandu a fost asigurată în principal de voturile diasporei, în timp ce sentimentele reale din țară tind către candidatul pro-rus. În al doilea rând, sprijinul scăzut pentru guvernul actual în Moldova, în special în timp ce Ucraina este în război și influența Kremlinului este puternică, ar putea avea consecințe incontrolabile într-un moment critic. În al treilea rând, simpatiile și antipatiile personale ale politicienilor moldoveni cântăresc uneori mai mult decât calculele geopolitice.
Ziua X
Victoria președintei Maia Sandu a devenit clară duminică seara, când secțiile de votare s-au închis, deși rezultatele finale au fost anunțate abia luni dimineața: ea și-a devansat adversarul, candidatul socialist Alexandru Stoianoglo, obținând peste 55% față de 44%.
Rezultatele celui de-al doilea tur au fost așteptate cu îngrijorare, suspansul menținându-se până la final: în primul tur, un referendum privind modificările constituționale pentru a asigura parcursul european ireversibil al țării a fost aproape de eșec, obținând un sprijin minim—mai puțin de 1%. Acest rezultat a fost un semnal de alarmă pentru echipa Sandu și pentru partea pro-europeană a țării, deoarece trebuia să mobilizeze electoratul pro-european în favoarea sa, în timp ce candidatul Moscovei părea să aibă toate instrumentele pentru o victorie sigură.
În ciuda succesului Maiei Sandu, sentimentele din interiorul țării rămân ambivalente: majoritatea cetățenilor din Moldova au votat pentru Alexandru Stoianoglo. Cea mai mare susținere a acestuia a venit din Găgăuzia, regiunea sa de origine, dar și alte regiuni care o susținuseră anterior pe Sandu au votat de această dată pentru un candidat care promite o apropiere de Moscova, inclusiv raionul de origine al Maiei Sandu, Fălești.
Avantajul președintei în funcție a fost asigurat de voturile diasporei, mobilizate la o scară fără precedent. Pe de altă parte, campania lui Stoianoglo s-a bazat pe voturi obținute printr-o rețea de cumpărare de voturi creată cu câteva luni înainte de alegeri. De asemenea, s-a bazat pe votanții care locuiesc în Rusia, în Transnistria ocupată și în bastioanele tradiționale pro-ruse precum Găgăuzia. Rusia și-a maximizat resursele, organizând alegătorii lui Stoianoglo nu doar în Rusia, ci și în Belarus și Azerbaidjan.
Cu o prezență record de 54% la închiderea secțiilor de votare, aceste voturi au devenit ultima speranță a candidatului pro-european pentru victorie.
O trambulină pentru alegerile parlamentare
Victoria forțelor pro-europene în campania prezidențială este doar o victorie într-o singură bătălie, nu în război. Adevărata luptă pentru influență în Moldova, care este o republică parlamentară, se va desfășura anul viitor, la alegerile parlamentare. Și în prezent, perspectivele forțelor pro-ruse sunt mai clare decât ale celor pro-europene.
În primul rând, candidații care au obținut peste 5% în primul tur al alegerilor prezidențiale ar putea ținti către o competiție ulterioară. Pe lângă Sandu și Stoianoglo, astfel de politicieni includ Renato Usatîi, liderul Partidului Nostru, care a obținut locul al treilea în primul tur, și Irina Vlah, bașcanul (șefa) regiunii autonome Găgăuzia, al cărei rezultat a depășit, de asemenea, 5%.
În al doilea rând, există mai multe forțe în Moldova care nu au prezentat un candidat la alegerile prezidențiale, dar își construiesc activ sprijinul. O atenție deosebită ar trebui acordată lui Ion Ceban, primarul Chișinăului, fost socialist și actual lider al partidului Mișcarea Alternativă Națională (MAN), care se poziționează ca pro-european. Cu toate acestea, în Moldova, Ceban este adesea considerat un politician oportunist. De asemenea, există blocul pro-european Împreună, al cărui candidat, Octavian Țîcu, a obținut doar 1% în primul tur, dar proiectul are timp să acumuleze influență politică.
Întrebarea principală a sezonului parlamentar este cine cu cine se va alinia. O diviziune geopolitică este probabil să persiste, dar ce alianțe vor forma partidele pro-europene și pro-ruse rămâne o problemă complexă. Partidul „Acțiune și Solidaritate” al Maiei Sandu deține în prezent o majoritate în parlament, dar este puțin probabil să repete acest rezultat. Prin urmare, contextul politic va depinde nu doar de rezultatele alegerilor, ci și de alianțele care ar putea transforma opțiunea geopolitică în capacitate legislativă.
Susținătorul secret al Maiei Sandu
Deși Stoianoglo a pierdut cursa prezidențială, el este acum principalul lider al opoziției din țară, iar multe vor depinde de deciziile și acțiunile sale viitoare. Ceea ce îngrijorează nu este atât orientarea sa geopolitică către un stat agresor, cât relațiile sale cu Partidul Socialist.
Pentru socialiști, care au fost mult timp principalul proiect politic ce promovează interesele Kremlinului în Moldova, sprijinul pentru Stoianoglo nu a fost simplu încă de la început. Rezultatul primului tur—o realizare comună atât a imaginii partidului, cât și a lui Stoianoglo, fost procuror general care a suferit presiuni din partea guvernului actual—a fost de 27%.
Sandu și Dodon sunt rivali tradiționali, în special în competițiile prezidențiale, întâlnindu-se în 2016, când Dodon a câștigat, și în 2020, când Sandu a câștigat (cu sprijinul diasporei). Totuși, forțele pro-ruse, devenite foarte toxice după agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei în 2022, aveau nevoie de un nou impuls și de fețe noi, așa că Moscova a căutat un nou favorit.
Pentru Dodon, care a renunțat la mandatul de deputat pentru a păstra statutul de președinte în politică, această decizie a susținătorilor săi probabil a fost o dezamăgire. Ani de loialitate ca „soldat al lumii ruse” l-au pus pe Dodon într-o situație dificilă: mai întâi o înfrângere umilitoare de către Sandu, apoi competiția pentru loialitate cu noul favorit al Kremlinului, oligarhul fugar Ilan Șor, al cărui partid „Șor” a crescut în Moldova cu sprijinul rus, și, în final, necesitatea de a susține un candidat outsider, Alexandru Stoianoglo.
Acum, circumstanțele sugerează că acest candidat outsider l-ar putea lăsa pe Dodon fără creația sa—Partidul Socialist, care, cu rețeaua sa extinsă și sprijinul semnificativ, și-a demonstrat legitimitatea prin victoria lui Stoianoglo în întreaga Moldova.
Astfel, în ciuda sprijinului său declarativ pentru Stoianoglo, probabil nimeni nu a susținut-o mai tăcut pe „detestabila”, dar familiară Maia Sandu decât Igor Dodon însuși.
Acest material a fost creat cu participarea CFI, Agence française de développement médias, ca parte a proiectului Hub Bucharest, cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe al Franței.
